Stiu ce am de facut. Dar nu fac. Stiu ce imi place. Dar nu fac. Vreau sa simt ceva. Nu o pot descrie, dorinta de a face totul si nimic, dorinta de a fi cu cineva dar sa fiu singur, sa am nevoie de tot si sa nu-mi trebuiasca nimic. Stiti si voi senzatia, presupun.
   Cel mai apropiat de descriere pot sa-i spun ca-i plictiseala de viata dar si dorinta disperata de a te bucura de ea, e ca si cum te-ai simti dupa ce nu mai ai adrenalina si doresti sa ai din nou acea senzatie, dar ti-e prea lene. Suna ciudat dar senzatia asta o am mai tot timpul, dar m-am obisnuit. In fiecare zi ma trezesc cu dorinta de a avea o senzatie ce sa ma faca sa ma simt ca traiesc. De obicei ma gandesc la ceva trist, ca sa ma faca sa ma ma bucur de ceea ce am.
   Numa ca apare baiu ala pe care toti il avem la un moment dat. Adica, nevoia de relati mai apropiate, sau cel putin pentru mine, ca am multe cunostine si doar cativa prieteni adevarati, si ei la 130 km departare. Adica ii vad pe multi si ii cunosc, ii salut, dar mi se rupe de ei si nu ma intereaza. Pe langa asta pot spune ca m-am plictisit sa tot am prieteni mai buni, deci ii tin pe toti la acelasi nivel si ies cateodata cu ei in oras, de fiecare data ma simt cam aiurea (am mai povestit si in alt post).
   Deci daca ar fi sa vorbesc despre ce m-ar face sa ma simt viu este sentimenutl ala intens de atractie pe care-l simt cand sunt cu cea pe care imi pace sa o am aproape. Si cine nu s-ar simti asa? Eu sunt happy sa fie si ea happy si apoi poate ca imi trece plictiseala sau golul asta in suflet pe care il simt de cand am intrat la liceu. Ganditi-va sa locuiesti singur, fara nimeni, sa faci totuol singur (gatit, spalat, curat, pregatit). Nu e greu dar e plictisitor de la un timp si simt nevoia de ceva mai intens. Dar de prea multe oris tric totul, raman ca un caine pluat si singur si mia mult ranesc pe cei care intind mana orerindu-mi o sansa, e ca si cum i-as musca involuntar datorita a ceea ce sunt si  a ceea cu ce sunt obisnuit (clsssified). Deci, cred ca intr-un post am descris starea mea permanenta pana la niste schimbari...
   Sper sa vina degraba, daca vin... (daca nu e usor si sa ma prefac ca nu-mi pasa de lume si sa devin un Emo sau ceva asemanator, sa mi se rupa ce scoul in viata si de orice altceva... dar nu ar fi si mai plictisitor? ma vad mereu ca si in centrul unei tonade, adica sunt in centru, unde-i liniste, si sunt plictisit, daca incerc sa ies ma ia vantul (si ma arunca  sau ma duce naiba stie unde dar sigur mor dupa aia), deci ceea ce-i de facut este saa mai gassc pe cineva in ceasi tornada si sa scapam de plictiseala.

Sarbatori!

Nu stiu ce au unii ca de sarbatori in loc sa se distreze, incep sezonul rece prin infometari (posturi), orcicum traba lor.Mai apoi care-i scopul pacalelii copiilor cu mosii asta doi, Nicolae si Craciun? Mda. ii spui la copil de mos Craciun si ca-i aduce cadouri. Mda ii spui de mos si nu mai doarme toata noaptea si apoi ramane dezamagit ca numa ia cadoul si nu autograful celui imbracat in mos. Mda la fel si cu Nicolae Cu "EVIL SANTA" (MOS CRACIUN CEL MALEFIC) si cu Zana Maseluta (ar fi gay ca zana s-ar dovedi a fi un barbat :)) ).
Mai apoi in zilele de craciun si anu nou unii oameni au obiceiul asta de karaoke pe la casele oamenilor cu melodi putin originale numite colinde ce se dovedesc a fi de fapt, clasic-religioase si pe care rimesc bani. Mda dar nu inteleg de ce se mai face chestia asta ca daca o familie are un copil si merge la colindat readuce banii pe care familia i-a dat la ceilalti colindatori, deci nu ar fi mai usor sa stea fiecare acasa, sa fie mai liniste, sa nu fie asa mare aglomeratie pe starazi seara ca aglomeratia e direct proportionala cu cei care aprind petrarzi si deranjeaza lumea in seara asta? (oricum cei cu petrade au inceput traficul si utilizarea inca de dinainte).

Totusi partea buna la Craciun ii ca se primesc cadouri gratis si is reduceri la mall (chiar si inainte de sarbatoarea propriu zisa). Cea mai faina parte dupa mine este atunci cand iti petreci craciunnul cu copii ca ii intrebi ce vor de craciun! =)) raspunsul e in dreapta =>
In rest? Ca vine unchiu si matusa din alte tari cu verisorii pe care nu-i suporti sau orice alta ruda asta-i alta faza. Si sa nu uitam ca se mai poate merge la munte/ schi de sarbatori (si iti poti rupe ceva la oferta cu inchirierea de schi sau snowboard).
Totusi, dupa cum mi-a zis odata un prieten (P.) de sarbatori se poate spune ca este cel mai potrivit moment de a te apropia de prietena/prieten. Adica dupa un Snow-Fight sau sanius sau o plimbare pe afara, este rece, mergeti la caldura si va incalziti la un pahar de ceai sau vin fiert, si apoi imbratisarile si saruturile. Pot sa spun ca ai dreptate, P..
In continuare, dupa Craciun urmeaza Revu'. Cel mai bun moment pentru un atentat cu bombe (strecori o cutie de 5 grenade cu fragmentare si cam destula lume din jur se duce de rapa. Apoi sa nu mai zic ca ar fi ingrozitor de multa lume adunata degeaba sa auda un poitician venit in vreun oras mare sa le ureze "Sa traiti bine!" si "UN an nou fericit" (numa unu ca dupa aia mai stim ce va face noul presedinte- nu ca s-ar putea mai rau de atat).Sarbatorile is ceva grozav aca sunt sarbatorite cu cine si unde trebe deci euconsider ca sarbatorile in mare is naspa (vorbesc in numele meu) dar ii fain ca se poate face o groaza de lucruri in CELE 3 SAPTAMANI DE VACANTA!

Ka-Boom!

Sa spunem ca acest "ka-boom" este explozia ce schimba pentru totdeauna ceva la o persoana. Pot sa spun ca pentru mine aceste schimbari au fost putine dar semnificative (familiale si sociale), iar ca urmare sunt plictisit de tot ceea ce se intampla , pasiv la orice nu presupune profit sau interes (o sunat urat? nu-mi da profit si nu ma intereseaza deci nu imi pasa daca o sunat bine sau nu... sau imi pasa?).
Cel mai important ka-boom al meu a fost alcea al excluderii din tr-un grup, datorita faptului ca am avut un simt al umorului ciudat nedezvoltat sau absent. Adica nu inteleg ce este comic prin degradarea sinelui - pun pariu ca in orice societate de persoane sau animale (aproximativ totuna - mai ales la manelisti) exista bufonii, fraierii ce incearca sa se bage in seama prin prostie sau prin faptul ca spun glume la adresa altora (si sunt ipocriti, caci mai mult se refara la ei) dar si prin faptul ca rup counter-strike-ul, fiind efectiv prea fraieri/prosti sa vada evolutia shooterelor. Revenind la subiect multi is farieri si nu pot impresiona, unii se fac de rahat pentru a starni amuzamentul (saracii nici nu cred ca-si dau seama - figura de alaturi "Suckerul" dar din pacate nu a fsot permins sa-l animaz sau sa-i pun sunte ca ar scadea polulatitatea blogurilor in general, reducandu-le la o colectie de tampenii sub forma de postari), altii fumeaza (mda pun pariu ca e super sa fi nevoit sa faici operatie dupa 3-5 ani de fumat inca din adolescenta si sa fi nevoit sa vezi chirurgul cum face operatia pe corp deschis si sa-l vezi cum scoate gudronul ca si mazga neagrav - think twice before smoking), altii se imbata ca porcii si apoi murdaresc trotuarele cu mancare de rate. Sincer daca asa stau chestiile si asa e bine sa fie, ma bucur ca nu am fost primit in cercul de prieteni in care doream sa intru.
In plus, fauna asta dubioasa , imi pare ca este in majoritate formata din exclusi tupeisti- daredevil- care fac orice ca sa fie luati in considerare, si din pacate pentru societate si Prostocalipsa ce va urma, sunt primiti, si apoi cei care sunt polul opus lor sunt exlusi, etichetati cu "nerd" sau "fraier", de unde vine inca un subiect controversat: "Cum opersti un asemenea val de suprematie a prostimii?" Din pacate nu se poate ca deja adeptii Prostocalipsei convertesc foarte multi normali la cauza fara-de-sens care va distruge, intr-un sfarsit lumea, nu prostiile biblice sau dezastrele naturale, ca o mai trecut omul si prin asa ceva si nu o avut nici pe Dracu dupa 3 ani.
Totusi, revenind la baiul initial se mai stie ca pentru altii ka-boomurile pot fi din domeniul sentimental - cand o vezi pe fosta prietena, de care inca nu te-ai despartit facandu-ti cu mana din masina altuia- sau din domeniul muncii - ca vecinul  de birou cu care lucrezi de recent sa fie promovat; tu cu vechime de 3 ani si el deabia intrat in functie dar cu relatii cu sefu'.
Pe scurt astea-s chestii le care te fac sa-ti vie-a fute! Adica nedreptatea asta ce apare in societate, da-o-n gropa masii, daca nu esti acceptat asa cum esti sau nu ai drepturi egale (Dreptul Natural al lui Rousseau), da-i in pula pe muisti si fati de lucru cu alti oameni, care isi in stare sa aprecieze valoarea sau caltiatile pe carte le deti, daca nu continua sa faci ceea ce face, numa de ciuda alora ce vor sa te dea jos sau sa iti treaca inainte (si fireste ca tu nu trebuie sa-i lasi).

Tine minte cititorule: "You're better then those shitty head-suckers", deci domina-i!

Mi se rupe!

Daca este ceva ce apreciez la unele persoane este "mi-se-rupismul", daca este aplicat in momentele oportune, desigur. Nu zic fiti nepasatori de lume, fiti nepasatori de ceea ce nu merita atentie si efort. De exemplu cred ca in cazul unor certuri cel mai intelept este cel cu mi-se-rupismul, ca daca iti iei un kg de popcorn si un bax de cola ii mai distractiv, adica sa-i vezi pe ceilalti cum se cearta decat sa te implici si sa te certi pentru ceva ce poate nici nu iti pasa.
Consider ca nimic nu merita prea multa implicare, adica, crapa cainele pe care il ai de 10 ani, n-ai ce-i face e batran, asta e, i-ati ramas bun si end of story. Ai spart un pahar de la Bunicul-mort-de-mult, amin, "Imi pare rau bunicule, asta e". Ai pierdut sau ai stricat primul telefon pe care ti l-ai cumparat cu banii tai, shit happens, carry on. De multe ori multi plang,  se enerveaza sau bocesc pentru ca nu mai au ceva ce le place, viata nu iti da tot si nu totul tine o viata intreaga. Deci nu are rost sa ne atasam de ceva excesiv, pentru a nu lovi extrema, de nepasare. (exemplu "Strainul" de Camus). Cum se spune: "E inutil sa plangi pentru laptele varsat.", la fel pentru tipa care ti-a dat papucii (scorpia), la fel pentru calculatorul acum-bun-de-nimic care a primit virusi, si pentru nimic ce nu merita.
Fiti mai insensibili, ca nu e de mirare ca apar din ce in ce mai multi emo smiorcaiti, tot repsectul pt. ei ca-s non conformisti dar nu si pentru ca-s moi. N-aveti decat sa plangeti si sa bociti pentru ce va apare rau dar voi sunteti de vina pentru slabiciunile voastre, voi vi le faceti, alti le folosesc. Deci rupetiva de chestiile neimportante, poate si daca is importante, adica treceti peste fara sa dati apa la soricei.

Suflete si cuvinte

Cidat ca de multe ori simt nevoia sa scriu pe blog, am adictie la asta. Ma intreaba de multe ori prietenii pe mess (fie ei si putini):
"Salut C, vii la un suc?"
Dar raspunsul e aproape acelasi (si nu inteleg de ce ei ma tot intreaba):
"Scuze dar nu am timp... poate alta data."
Si ce-i mai amuzant, unii insista si se simt ofensati dupa vreo 3 incercari esuate de a ma chema (P.S. nu ma cheama chiar la suc, poate la o bere sau la o narghilea si nu vreau), se enerveaza si urmeaza partea mea preferata:
"Da ce ai mai important de facut?", ma intraba ei... si eu le raspund:
"Nush, vanez elefanti, ma duc sa sap morminte, unde vrei tu, doar da-mi marimea. Dar pentru ca nu meritati sa fiti mintiti va spun ca scriu pe blog." Nimic mai mult dar imi place si ma relaxeaza mai mult decat anturajul de necunoscuti in care ma aflu la un moment dat - cand ma intreaba cineva, "vi la suc", prima mea reactie este sa intreb "cu cine?" si "cand?" la care raspunsul ori e kilometric cu nume pe care nici nu stiam ca exista- porecle  in majoriate- ori este unul scurt "numa noi doi si mai chem pe X". de obicei aleg varianta B dar orice fac  cand sunt chemat la suc ma trezesc intr-o ceata de 10 oameni cu care nu am nimic in comun si nu imi place compania lor (sau majoriatatii).
(Sunt acela cu X)
Mda, si ce sa fac? Daca nu merg, se supara (nu ca imi pasa prea mult), daca merg, ma supar eu dar cui ii pasa?
Blogul devine chiar o obsesie, nu de alta dar simt nevoia sa scriu vreo ideee. De obicei, cand deschid gura spun vreo prostie sau vorbesc inperceptibil de repede si trebuie sa repet de vro 2-3 ori sa ma fac inteles.
Concluzia? Nu sunt de gasca adica nu ma vad ca cineva important, si nu mi se par fiersti multe dintre activitatile grupului chestii pe care unii le apreciaza. Multi vorbesc prea mult si sunt interesanti poate datoriata ideilor, poate datorita modului in care vorbesc. Eu sunt varza la capitolul de orator, imi tremura vocea daca sunt stresat sau vorbesc in fata publicului ( sechele din gradinitza cand trebuia sa spun o poezie pe scena si am inceput sa plang, :)) mda ce figura si de atunci am tem sa nu se mai rada de mine) cat despre idei pot spune ca sunt creativ, dar singurele moduri de a-mi exprima ideile si sentimentele este in cuvinte sau in desen. deci vorbesc mai putin, si scriu mai mult, si tin pentru mine ceea ce ma dernajeaza, sa nu-i deranjez si pe ceilalti.
Deci toti sunt fericiti, infara de cei care continua sa ma cheme la suc dar o sa le treaca.
Bye bye pana la urmatoarea postare... :-h

Such A Cold Future

Cand vine iarna care e primul gand care imi trece prin cap? Sigur nu un gand vesel ca:
"Vai, vine iarna! Ce frumos, ma duc la sanius sau la schi!" sau
"Woah ce lupte de zapada si ce oameni de zapada o sa fac anu asta".
De fapt, ma gandesc cat de cald o sa fie fata de raceala care apare intre persoane. Mda, si ce frig este iarna. Macar exista speranta ca o sa vina primavara, spre deosebire de un om cu suflet ranit. La dracu!
Nici daca ard in Iad nu o sa pot sa imi incalzesc putin sufletul ranit de pumnal de otel rece al singuratatii excludrii si izolarii; si ce e mai urat e ca nu simt nimic cat timp nu ma gandesc,dar cum sa nu ma gandesc la ceea ce sunt? E ca si cum as trece printr-o faza a zilei ce-mi aminteste ca traiesc. Mda si ce mod mai bun de a-m aminti de ceva urat decat o rana ce  nu pot sa o vindec, pot doar sa o pansez, uneori. E chiar amuzant ca de obicei cand merg la o intalnire sau sunt cu cineva de a carei companie ma bucur nu port pansamente in buzunar ca sa imi pot pansa ranile si sa-mi ascund cicatricile ranilor uitate...
Mda, dar pana cand? Tot apar si se complica, pe zi ce trec. Incerc sa par altfel, pentru ceilalti, sa fiu vesel, dar nu sunt. Nu dau niciun semn de stari proate, le tin pentru mine, sunt tot ceea ce am si ce nu pot fi negate, spre deosebire de sentimentele pe care le imapartasesc altora sau de opinii personale. Sunt diferit, nush ce sunt, dar incerc sa fiu ceea ce lumea pretinde sa fiu, sa rad odata cu ea, sa plang odata cu ea, sa f ce face ea, dar nu fac nimic cu placere daca nu e ceea ce vreu eu sa fie, chiar mi se rupe si fac de mantuiala (poate din cauza ADHD-ului dar nu comnteaza).

Cu toate ca am intenita sa fiu cum se pretinde nu reusesc sa fiu cum trebuie, sti de ce? pentru ca vaslesc doar cu o mana, vaslesc in cerc, nu am si cealalta parte sa ma sustina, incerc sa fac ceva singur dar nu pot degeaba incerc sa ma integrez daca eforurile nu sunt rasplatite sau nu merita, e prea departe tarmul si iarna se apropie si raman in barca singur si inghtatat.
Oare vine primavara si caldura si in insuflet?

"Mie-mi pasa!"

Ce spuneti despre faptul ca cineva se izoleaza fata de lume din cauza unui pesimism si din unei extraordinare lipse de inceredere in sine? E o prostie nu-i asa? Dar de unde vine lipsa de incredere in sine si pesimismul? Din senin? Din imaginatie? Din pula lu' Tarzan? Eu cred ca vine de la anturajul in care acea persoana traieste. Nu-i asa ca lumea mereu cere schimbare celor izolati sau celor care EI ii considera diferiti, ca le cere sa fie cine nu sunt? Ok, poate ca au dreptate pentru a cere schimbare - daca vorbim de EMO- dar sa presupunem ca vorbim despre cei antipatici lor, sau celor fata de care au o ranchiune sau nu respecta anumite din calitatile/ defectele lor? Ce ar trebui facut? De exemplu eu incerc sa accept o schimbare... dar daca cei care cer schimbarea nu o mai accepta? Daca doar isi bat pula? Daca li se rupe de ceea ce as face sa nu mai fiu considerat anormal?
E o prostie! Si prostia si mia mare e ca chestiile astea continua! Mda, mandria si prejudecata celor ce considera sau sunt considerati a fi cool si normali, ii indeamna in a-i exclude a-i eticheta pe ci ce nu sunt ca ei, sau nu sunt "ok" pentru a face parte din grupuri...
"-Lasa-l in pula me pe ala, nu vezi ce ciudat ii, da uite cum arata, ce chelie are!"
"-Mda uite ce manelist! numa se face ca asculta rock si metal. Pun pariu ca are calculatorul plin de manele cu Nicu Gutza si Adi Minune!"
"-Mah da de ce sta asa de tacut, de ce nu vorbeste cu nime? Thomne fereste sa ajung ca el!"
Ce pula me stiu astia despre ce ma dore pe mine? Nu am chef sa fiu ca aialalti! Ma distrez in felu meu, nu ascult muzica falsa! Daca imi place ceva mai tare care-i treaba lor?! Daca nu vreu sa stau cu nime ii pentru ca stiu ca nu pot sa fiu la asteptatile lor, adica sa fumez si sa fac toate inutilitatile pulii pe care le fac ei, ca apoi sa ma fac de ras. De ce sunt tacut, pentru ca nu vreau sa spun ceva ce sa displaca cuiva sau sa vorbesc ce nu trebuie cand nu trebuie. De ce ma imbrac mereu in negru (ceva ce-i ciudat petnru ei)? Pentru ca eu cred ca e cloarea care ma face sa ma simt bine. De ce am paru mai lung? Pentru ca sa ma intrebe toti fraierii... pe langa ca imi place sa ma uit in oglinda dimneatza si sa imi placa cum arat ( daca nu le place altora nu-i problema mea). De ce sunt asa? Pentru ca nu mi-a fost acordata destula inceredere si sustinere mai niciodata, petntru ca nu am fost apreciat destul pentru ceea ce faceam, pentru ca mereu mi s-a cerut sa fiu ceva ce nu sunt si pentru ca nu am fost acceptat. Si am inceput sa ma obisnuiesc cu ideea de singuratate si am inceput sa devin mia autonom.
Daca altii nu ma stiu, treaba lor, eu nu le zic nimic, nici sa ma intrebe caci nu toti sunt intelegatori, mai mult o gramada de oameni cu prejudecati despre ceea ce cred ca stiu, dar defapt inselati de aparente.
dar oare cati sunt de celalat fel? cati sunt intelegatori sin lipstiti de prejudicii? Dupa ce le povestesti despre viata ta, cati sunt dispusi sa iti acorde sanse si sa-ti spuna: "Te accept asa cum esti!" sau "Nu-mi pasa de ceea ce cred ceilalti depre tine! Mie-mi pasa de ceea ce ei nu stiu si anume ceea ce esti!"?
Putini! Dar pentru persoane de acest gen merita sa traiesti, daca nu chiar din bucurie de viata!

Weekend!

Se spune ca Dumnezeu a facut lumea in 6 zile si in a saptea s-a odihnit. Ok dar noi (sau cel putin eu, autorul), suntem mai smecheri si lucram mai putin si ne odihnim cu o zi in plus(, daca altii sunt in concediu de odihna bravo lor).
Deci, sa spunem ca weekendul este o scurta vacanta, deci ce ati putea face? sincer nu sunt interesat de ce fac altii dar cred ca 2 lucruri sunt esentiale (unu pentru fiecare zi,  dar poate in ordine diferita):

1. Distractia in orice mod posibil (intalniri, iesit in oras, plimbari, petreceri, sii completati la comentarii daca aveti de adaugat);
2. Dormit, sau odihna in general;

Pentru cei ce lucreaza si in weekend, tot respectul pentru ceea ce fac; pacat de ei.
Dar cred ca cel mia mare rahat cade pe capul celora ce invata in weekend, adica e mai rau ca sclavia, sa fi obligat sa renunti la dreptul natural de a te odihni si de a-ti permite sa-i trimiti pe toti in pula. In fine,Amin!(Ah, nu uitati de parada modei nelamoda de la slujba de Duminica dimineata prezentat de parohia crestina.)
Pana la urmatorul post, bye bye.

Profesorii... faceti ce vreti cu ei ca nu-mi pasa

Vai! Jur ca daca cumva isi ia profu de romana (in special) masina, i-o vandalizez! De ce oare trebuie sa traiesc cu frica unei lebede(2) de fiecare data cand intru la ora de romana? Nu ma tem de lebada, nici de profesor, ma tem ca fraieru imi fute media, crezand ca-mi da o lectie de viatza si anume ca nu poti avea doar 9 si 10, da ma trezesc ca e de ajuns sa faci un pas gresit sa te duci la dracu-n praznic.
Fuck! Asa nu-i bine! Consider ca scopul profesorului e doar sa ne invete ce-i de stiut despre materia la care preda si daca vrea sa glumeasca si sa i se rupa de ora, nu sa ne ia la rost ca de ce nu facem ceva rau (tema). Eu cred ca odata ce nu-si mai respecta locul in sala da clasa, (noi elevii) avem dreptul de a ne bate pula de el/ ea... poh si noi suntem luati la rost de profi ca de ce nu invatam (nu-i cazu meu dar si eu am momente cand mi se rupe de scoala).
Ok, inteleg ca ei pretind ca o fac pt binele nostru, dar de ce oare au satisfactia aia sadica sa ne streseze cu teste si TEZE? Ce-i clar e ca noi suntem ceea cu ce ei nu pot sa se joace usor si nu ma refer la faptul ca-i putem bate, ma refer ca dupa ca termanm studiile si ei devin pensionari, depinde de noi sa muncim sa-i intretinem (ca in urma unui proces economic un procent din banii pe care-i are statul merg la pensii), deci, long story short, noi suntem viitorul si depinde de noi batranetea lor (si a viitorul tarii da de aia nu ne pasa multora).
Daca e vreo miscare ce implica scaparea de teme si teste, ma bag (si intre noi fie vorba daca finanteaza careva vreo campanie de asasinare a unor profesori, ma bag)

Fuck...I Can't Go On Like This!

Mah tot gandesc cum pielea am ajuns unde sunt azi. Nu imi dau seama, doar am urmat un anume decurs al actiunilor. Dar dintr-o data ma trezesc cu multe baiuri pe cap, si sincer simt ca nu mai pot, nu de greutate, de banalitate (poate pt. altii nu-i banal), de singuratate, de stres si de confuzia in care ma aflu. Nu mai inteleg ce fac eu la Cluj, singur cand puteam sta acasa unde aveam tot ce-mi puteam dori (inafara de ce da Mr. Cluj). Nu mai inteleg de ce ma izolez, cand as putea sa fiu cu multi care s-ar dovedi a fi persoane de treaba, si fete care sunt mult mai dragute decat cele care apar in filmele de top din Holywood. De ce ma tot stresez cu viitorul meu?(ca poate vine 2012 si ne ducem in pula cu tot cu ce va urma...e mai simplu si mai comod sa stai sa nu faci nimic ca doara vine un val urias, sau un meteorit si ne ducem dracului)
Sunt confuz ca tot ceea ce fac e anapoda si cam in contradictoriu de multe ori cu ceea ce-mi doresc cu adevarat. Sunt un ipocrit? Poate, dar nu stiu daca ar trebui sa-mi pese. Am facut multe de care nu-s mandru si multe de care sunt mandru, dar ce mai valoreaza cand ai o reputatie de fraier (sau orice insulta o poti adresa cuiva fara sa-l cunosti sau sa-l cunosti din spusele neclare ale altora)?
Daca esti unul dintre cei care ma eticheteaza si nu ma cunosc: "Du-te-n pula!"

Cred ca.... Defapt nu cred!

Ce ma amuza  de fiecare data la oameni, e ca sunt irationali si nu mai gandesc (ma refer in special la religiosi). De exemplu Papa face parade la Vatican cu noile haine bisericesti de colectie, urmat de cardinali. Stai asa da chiar de ce se imbraca preotii, in special aia de rang inalt in cearceafuri brodate si caciulile alea de zici ca-s facute de carton? Nush voua, da' mie nu mi se pare la moda. In plus noile secte religioase aduc completari si impun standarde pentru porul casual atat barbatesc cat si femeiesc - sincer nu credeti ca ar trebui ca omul sa fie mai libertin? Mi se pare ca prea manechinele bisericesti dau/ impun/ sugereaza modelul de moda, muzica(numai de cor sau la orga, ceva ce mi se pare cam invechit deja), distractie si in general de conduita (nu ca ar fi ceva rau conduita asta crestina).
Pe de alta parte consider ca religiile astea cam limiteaza mintea, si sperie omul, adica:

• Multe religii cam cu frica aduna credinciosi- crestinismul sperie omul cu Iadul ce parea a fi ceva Rau;
• Mai apare prostia asta de "Sfarsit al Lumii"  peste tot (in Apocalipsa si in Calendaru ala Mayas etc.),care se pare ca are o influenta negativa asupra unui procent al populatiei care crede si face propaganda in strada, ca prostu, ca sa ne aminteasca ca nu putem sa ne salvam (dati-le careva vreun rinichi su cewa ca sa fie mai optimisti si sa termine odata cu nebunia asta, vai dor mi-e de inchizitie =)) );
• De ce is asa multe secrete in lume? Da-le-n p#$@ ! Hai sa traim cum ne cade noua bine!
• De ce urmam cai nesigure ce ne duc Dracu-stie-unde? Hai la bar, hai la o plimbare, hai la un suc/bere/shot etc.

Daca cuiva credinta ii ofera confort, bravo lui, dar consider ca ar fi cel mai bine ca sa exploram, sa descoperim viata nu sa facem ce spune popa sau ce-i scris intr-o carte ca mai apoi sa exageram si sa dam in extreme (vai da bolanzi mai is si extremistii astia, vai s-amar)...

Viata aiurea

Poate este cam devreme sa ma gandesc la viitor, la ce o sa fiu peste 3-5 ani, la ce familie voi avea, la ce statut voi avea si ce fel de persoana voi fi. Totusi, pun pariu ca ar trebui sa ma preocup si mai mult. Trebuia sa o fi facut si mai devreme, inainte de a-mi alege un profil la liceu, si sa ma fi axat nu pe ceea ce-mi place, dar pe ceea ce trebuie.
"Oare am ales bine?" - este intrebarea pe care mi-o pun dupa fiecare zi de liceu care trece. De multe ori ma stresez, poate fara motiv, la ceea ce va fi, caci nu doresc sa imi stric viitorul, luand decizii gresite, pe urma carora stiu ca voi regreta. Filologia pare usoara, dar ce facultati voi putea urma dupa ce termin liceul? NU STIU! Literele? Istoria? Drepul? Ce? Caci fara matematica si fara stiinte exacte, optiunile se imputineaza, si nu stiu cat de mare va fi nevoia de un arheolog, de un istoric, de un profesor sau de un avocat peste un timp nedeterminat... Nu stiu ce as putea urma, si mai rau este ca nu stiu daca are rost sa ma mai nelinistesc cu gandurile despre viitor. Dar ce altceva as putea face, caci prezentul e urat si vreau sa treaca. Dar de ce ma grabesc sa ajung intr-un luc asa de infricosator si nesigur, viitorul?
La naiba!
Si cum pot altii sa se distreze, cand si ei, poate, stiu ca sunt intr-o incurcatura data naibii de dificila. Sincer nu mai vad rostul copilariei si adolescentei daca asa stau treburile, caci nu pot, nu reusesc sa ma scap de gandul ca daca las deoparte grijile despre viitor e ca si cum mi-as bate joc de mine.
Dar totusi ma distrez, nu in modul in care o fac ceilalti (betie si petreceri) ci stau si ma linistesc cu o plimbare prin parc sau privind la foile pe care le-am rupt din albumul de amintiri ale trecutului si ma gandesc cum de am ajuns unde sunt in prezent, la greselile pe care nu ar trebui sa le fac si la invataturile pe care le-am dobandit pana acum.
Totu-i o prostie daca stau bine si ma gandesc, poate ma preocup degeaba, caci la scolala orele trec repede, acasa si mai repede. Dar vreau sa fiu prudent si sa nu fac ceea ce nu vreau si ceea pe urma caruia voi regreta... Poate izolarea si respingerea celor din jur nu e buna la fel ca si solitudinea in care traiesc, nu familie apropiata, nu prieteni apropiati, nu prietena, nu animal de companie, nimic, doar eu...

Inceput pentru toate

Tot citind blogurile lui Andi si Miriam m-am tot gandit ca as putea sa-mi fac si eu un blog, sau un jurnal public unde as putea sa-mi prezint sau sa-mi exprim problemele si/ sau ceea ce pare interesant din experienta mea de viata.
Si iata ca incep:
De multe ori se intampla multora sa fim plictisiti, dar ce am putea face pentru a anihila plictiseala asta chinuitoare ce pare sa constranga ceasul sa mearga mai incet si sa ne puna rabdarea la incercare. Daca as intreba pe cineva, mai mult decat sigur mi-ar zice (cel putin 3 chestii din lista) : 
1)Poh iesi cu prietenii - mda sigur , daca as cunoaste persoane interesante, si care sa aiba timp liber sa-mi acorde, totul e OK, dar nu prea am prieteni (si nu sunt o persoana sociablia si chiar si cu cei pe care-i am nu-i tin foarte aproape);  
2) Poh, mergi la un film sau mergi la o plimbare - pentru ca mai apoi sa par genu de EMO care se plimba singuratic si sta solitar la masa din local cu lame in buzunar? Nu mersi; 
3) Ai putea sa stai in casa sa te uiti la TV - La ce bun ca mai nou televiziunea este mai mult un teatru al politicienilor si fotbalistilor (+sotii) care se fac de rusine si isi ironizeaza singuri ipocrizia si incultura, pe langa ca-si bat p#@a de popor, -nici aici nu merge; 
4)Atunic navigheaza pe internet - si cu putin noroc gasesc un set de virusi la promotie, un troll, vreun hacker, cateva pitipoance pe Mess, Hi5, ori Facebook, sau caut vreun joc sau film piratat si primesc BAN pe servere de joc si de descarcare - neh, nici asa nu merge;
5)Asculta muzica - asa poate ar mai merge;
6) Citeste o carte (sau mai multe) - si asta poate ar fi o optiune, dar mai nou toata literatura tinerilor este constituita doar de vampiri si varcolaci, fapt ce imi da sanzatia de monotonie, temele fiind putine dar putin diferentiate intre ele de modul de a spune aceasi chestie in mai multe cai de exprimare;
7) Fa sport - Sigur, 30 minute pe zi sau mai putin daca ma enervez si nu reusesc sa fac ceea ce-mi propun, deoarece sunt varza la orice sport presupune depunerea de efort fizic: baschet, fotbal, handbal - ma urasc pentru cum m-am dezvoltat din copilarie, mai multa invatatura, mia putina miscare (dar nu-s tocilar);
8)Dormi - Cea mai inteleapta decizie!
9)Fa Teme! - Torturi sigure de fiecare data cand deschid caietul si vad ca am teme - deci nu le fac, le copiez la scoala in pauze
10)Munceste - doar daca sunt platit si daca sunt motivat sa fac asa ceva, logic, dara sunt destept si il pun pe altu' sa lucre in locul meu, pe cand stau, frec menta si ma uit la el, si ii admir prostia, mancand un hotdog si band o Cola;

Oricare dintre cele de mai sus sunt posibile cai de scapare de plictiseala, lovio-ar bomba pe a 9-a!
Dar toate cele de mai sus reprezinta de fapt o rutina pe care, fara sa-mi dau seama, o fac zilnic, poate in ordine diferita si omitand in fiecare zi cate un detaliu, dar important e ca de putine ori ma plictisesc ori fac si altceva din afara listei. Cand sunt bolnav si cand nu pot sa fac majoritatea chestiilor din lista ii bai, devin morocanos si nu-mi pasa de nimeni si nimic.

Va fi si acel ceas cand nu o sa putem face nimic, acela ceas va fi al plictiselii si morti sigure, dar pan' atunci frec menta si si ma rup de lumea-ntreaga.