Suflete si cuvinte

Cidat ca de multe ori simt nevoia sa scriu pe blog, am adictie la asta. Ma intreaba de multe ori prietenii pe mess (fie ei si putini):
"Salut C, vii la un suc?"
Dar raspunsul e aproape acelasi (si nu inteleg de ce ei ma tot intreaba):
"Scuze dar nu am timp... poate alta data."
Si ce-i mai amuzant, unii insista si se simt ofensati dupa vreo 3 incercari esuate de a ma chema (P.S. nu ma cheama chiar la suc, poate la o bere sau la o narghilea si nu vreau), se enerveaza si urmeaza partea mea preferata:
"Da ce ai mai important de facut?", ma intraba ei... si eu le raspund:
"Nush, vanez elefanti, ma duc sa sap morminte, unde vrei tu, doar da-mi marimea. Dar pentru ca nu meritati sa fiti mintiti va spun ca scriu pe blog." Nimic mai mult dar imi place si ma relaxeaza mai mult decat anturajul de necunoscuti in care ma aflu la un moment dat - cand ma intreaba cineva, "vi la suc", prima mea reactie este sa intreb "cu cine?" si "cand?" la care raspunsul ori e kilometric cu nume pe care nici nu stiam ca exista- porecle  in majoriate- ori este unul scurt "numa noi doi si mai chem pe X". de obicei aleg varianta B dar orice fac  cand sunt chemat la suc ma trezesc intr-o ceata de 10 oameni cu care nu am nimic in comun si nu imi place compania lor (sau majoriatatii).
(Sunt acela cu X)
Mda, si ce sa fac? Daca nu merg, se supara (nu ca imi pasa prea mult), daca merg, ma supar eu dar cui ii pasa?
Blogul devine chiar o obsesie, nu de alta dar simt nevoia sa scriu vreo ideee. De obicei, cand deschid gura spun vreo prostie sau vorbesc inperceptibil de repede si trebuie sa repet de vro 2-3 ori sa ma fac inteles.
Concluzia? Nu sunt de gasca adica nu ma vad ca cineva important, si nu mi se par fiersti multe dintre activitatile grupului chestii pe care unii le apreciaza. Multi vorbesc prea mult si sunt interesanti poate datoriata ideilor, poate datorita modului in care vorbesc. Eu sunt varza la capitolul de orator, imi tremura vocea daca sunt stresat sau vorbesc in fata publicului ( sechele din gradinitza cand trebuia sa spun o poezie pe scena si am inceput sa plang, :)) mda ce figura si de atunci am tem sa nu se mai rada de mine) cat despre idei pot spune ca sunt creativ, dar singurele moduri de a-mi exprima ideile si sentimentele este in cuvinte sau in desen. deci vorbesc mai putin, si scriu mai mult, si tin pentru mine ceea ce ma dernajeaza, sa nu-i deranjez si pe ceilalti.
Deci toti sunt fericiti, infara de cei care continua sa ma cheme la suc dar o sa le treaca.
Bye bye pana la urmatoarea postare... :-h