Stiu ce am de facut. Dar nu fac. Stiu ce imi place. Dar nu fac. Vreau sa simt ceva. Nu o pot descrie, dorinta de a face totul si nimic, dorinta de a fi cu cineva dar sa fiu singur, sa am nevoie de tot si sa nu-mi trebuiasca nimic. Stiti si voi senzatia, presupun.
   Cel mai apropiat de descriere pot sa-i spun ca-i plictiseala de viata dar si dorinta disperata de a te bucura de ea, e ca si cum te-ai simti dupa ce nu mai ai adrenalina si doresti sa ai din nou acea senzatie, dar ti-e prea lene. Suna ciudat dar senzatia asta o am mai tot timpul, dar m-am obisnuit. In fiecare zi ma trezesc cu dorinta de a avea o senzatie ce sa ma faca sa ma simt ca traiesc. De obicei ma gandesc la ceva trist, ca sa ma faca sa ma ma bucur de ceea ce am.
   Numa ca apare baiu ala pe care toti il avem la un moment dat. Adica, nevoia de relati mai apropiate, sau cel putin pentru mine, ca am multe cunostine si doar cativa prieteni adevarati, si ei la 130 km departare. Adica ii vad pe multi si ii cunosc, ii salut, dar mi se rupe de ei si nu ma intereaza. Pe langa asta pot spune ca m-am plictisit sa tot am prieteni mai buni, deci ii tin pe toti la acelasi nivel si ies cateodata cu ei in oras, de fiecare data ma simt cam aiurea (am mai povestit si in alt post).
   Deci daca ar fi sa vorbesc despre ce m-ar face sa ma simt viu este sentimenutl ala intens de atractie pe care-l simt cand sunt cu cea pe care imi pace sa o am aproape. Si cine nu s-ar simti asa? Eu sunt happy sa fie si ea happy si apoi poate ca imi trece plictiseala sau golul asta in suflet pe care il simt de cand am intrat la liceu. Ganditi-va sa locuiesti singur, fara nimeni, sa faci totuol singur (gatit, spalat, curat, pregatit). Nu e greu dar e plictisitor de la un timp si simt nevoia de ceva mai intens. Dar de prea multe oris tric totul, raman ca un caine pluat si singur si mia mult ranesc pe cei care intind mana orerindu-mi o sansa, e ca si cum i-as musca involuntar datorita a ceea ce sunt si  a ceea cu ce sunt obisnuit (clsssified). Deci, cred ca intr-un post am descris starea mea permanenta pana la niste schimbari...
   Sper sa vina degraba, daca vin... (daca nu e usor si sa ma prefac ca nu-mi pasa de lume si sa devin un Emo sau ceva asemanator, sa mi se rupa ce scoul in viata si de orice altceva... dar nu ar fi si mai plictisitor? ma vad mereu ca si in centrul unei tonade, adica sunt in centru, unde-i liniste, si sunt plictisit, daca incerc sa ies ma ia vantul (si ma arunca  sau ma duce naiba stie unde dar sigur mor dupa aia), deci ceea ce-i de facut este saa mai gassc pe cineva in ceasi tornada si sa scapam de plictiseala.