Poate este cam devreme sa ma gandesc la viitor, la ce o sa fiu peste 3-5 ani, la ce familie voi avea, la ce statut voi avea si ce fel de persoana voi fi. Totusi, pun pariu ca ar trebui sa ma preocup si mai mult. Trebuia sa o fi facut si mai devreme, inainte de a-mi alege un profil la liceu, si sa ma fi axat nu pe ceea ce-mi place, dar pe ceea ce trebuie.
"Oare am ales bine?" - este intrebarea pe care mi-o pun dupa fiecare zi de liceu care trece. De multe ori ma stresez, poate fara motiv, la ceea ce va fi, caci nu doresc sa imi stric viitorul, luand decizii gresite, pe urma carora stiu ca voi regreta. Filologia pare usoara, dar ce facultati voi putea urma dupa ce termin liceul? NU STIU! Literele? Istoria? Drepul? Ce? Caci fara matematica si fara stiinte exacte, optiunile se imputineaza, si nu stiu cat de mare va fi nevoia de un arheolog, de un istoric, de un profesor sau de un avocat peste un timp nedeterminat... Nu stiu ce as putea urma, si mai rau este ca nu stiu daca are rost sa ma mai nelinistesc cu gandurile despre viitor. Dar ce altceva as putea face, caci prezentul e urat si vreau sa treaca. Dar de ce ma grabesc sa ajung intr-un luc asa de infricosator si nesigur, viitorul?
La naiba!
Si cum pot altii sa se distreze, cand si ei, poate, stiu ca sunt intr-o incurcatura data naibii de dificila. Sincer nu mai vad rostul copilariei si adolescentei daca asa stau treburile, caci nu pot, nu reusesc sa ma scap de gandul ca daca las deoparte grijile despre viitor e ca si cum mi-as bate joc de mine.
Dar totusi ma distrez, nu in modul in care o fac ceilalti (betie si petreceri) ci stau si ma linistesc cu o plimbare prin parc sau privind la foile pe care le-am rupt din albumul de amintiri ale trecutului si ma gandesc cum de am ajuns unde sunt in prezent, la greselile pe care nu ar trebui sa le fac si la invataturile pe care le-am dobandit pana acum.
Totu-i o prostie daca stau bine si ma gandesc, poate ma preocup degeaba, caci la scolala orele trec repede, acasa si mai repede. Dar vreau sa fiu prudent si sa nu fac ceea ce nu vreau si ceea pe urma caruia voi regreta... Poate izolarea si respingerea celor din jur nu e buna la fel ca si solitudinea in care traiesc, nu familie apropiata, nu prieteni apropiati, nu prietena, nu animal de companie, nimic, doar eu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu